Gonartroza

GONARTROZA

      Gonartroza este o afectiune cronica a genunchiului, o boala degenerativa a articulatiilor, cu evolutie progresiva prin care cartilajul articular se degradeaza progresiv, pana la distrugerea completa a acestuia, cu aparitia durerii si limitarea mobilitatii. In mai mult de jumatate din cazurile in care un genunchi este afectat, ambii genunchi vor prezenta gonartroza.

Simptome

In cazul gonartrozei durerea care apare in timpul miscarii de genunchi este principalul simptom. Aceasta este urmat de alte simptome ce pot anunta aparitia gonartrozei.

  • dificultate in efectuarea flexiei si extinderii genunchiului;
  • umflarea usoara provocata de efuziune si ingrosarea sinovialului, scazandu-i mobilitatea;
  • roseata si temperatura crescuta in zona articulatiei genunchiului, in special dupa exercitii sau alte eforturi;
  • trosnetul– atunci când genunchiul este solicitat, cauzat de suprafetele articulare care se freaca una de cealalta;
  • atrofia muschiului cvadriceps;
  • rigiditate dimineata;
  • schiopătatul– apare datorită rigidităţii şi durerii ca mijloc de protecţie a genunchiului.

Cauze

Factorii principali ce duc la aparitia gonartrozei sunt varsta inaintata si anumite boli inflamatorii:

  • Factorii genetici– afectiunea apare la persoanele cu predispozitie la articulatii slăbite:
  • Varsta si sex – gonartroza creşte proporţional cu vârsta şi, deşi este mai frecvenţă la femei, gonartroza debutează la bărbaţi datorită suprasolicitării articulaţiilor;
  • Obezitate – datorită surplusului de greutate, genunchiul este supus unui “stres” mai mare;

Alte cauze care pot duce la aparitia gonartrozei:

  • tulburari metabolice;
  • in special dezechilibre hormonale;
  • leziuni la genunchi (fractura, oase crapate, ligamente sfasiate sau menisc);
  • boli inflamatorii (reumatism, artrita)
  • frecventa si suprasarcina fizica prelungita (mai ales la sportivi – gimnasti, jucatori de fotbal)
  • tulburari endocrine

 

Prevenirea gonartrozei

Prevenirea bolii este foarte importanta. Pentru a preveni deformarea gonartrozei, trebuie sa limitam greutatea pusa pe genunchi, si sa facem exercitii fizice. Daca observati primele semne de boala, trebuie sa va adresati imediat medicului. Cu cat se efectueaza mai rapid o examinare asupra gonartrozei si se trateaza, cu atat este mai bine pentru pacient. Trebuie sa imbunatatiti starea ligamentelor genunchiului, iar pentru a face acest lucru, trebuie sa urmati anumite reguli:

  • Purtati pantofi confortabili;
  • Alimentatie adecvata;
  • Exercitii regulate (in special mersul pe bicicleta);
  • Evitati sa puneti greutati mari pe articulatia genunchiului;
  • Luati vitamine.

Tratamentul

  •   Kinetoterapia– un kinetoterapeut poate ajuta pacientul la stabilirea unui program de exerciţii de stretching şi de tonifiere a musculaturii coapsei, ce scad uzura cartilajului articular şi pot contribui la o mai bună mobilitate şi stabilitate a genunchiului;
  •   Scăderea în greutate – pentru fiecare kg adăugat la greutatea corpului, genunchiul resimte 3 kg de presiune în plus. Crescând greutatea corpului cu 5 kg, presiunea pe genunchi creşte cu 15 kg, astfel crescând şi şansele de a dezvolta gonartroza. Pentru persoanele supraponderale sau obeze, pierderea în greutate va reduce semnificativ presiunea exercitată la nivelul genunchilor, astfel simptomele sunt atenuate iar progresia bolii va fi probabil mai lentă;
  •    Schimbarea activităţilor– în timp ce exerciţiile fizice sunt benefice pentru tratarea gonartrozei, unele tipuri de activităţi şi exerciţii pot agrava boala. Sporturile de impact şi alergarea trebuie evitate şi găsite alternative. Spre exemplu alergarea (jogging) poate fi înlocuită cu înotul sau ciclismul, acestea fiind activităţi care solicita mai puţin genunchiul. Inactivitatea este dăunătoare şi poate duce şi la alte probleme de sănătate
  •    Medicamentele– pentru tratarea gonartrozei se pot folosi: antiinflamatoare nesteroidiene şi antialgicele (ibuprofen, naproxen, sau inhibitori de COX-2) – pentru a reduce inflamaţia de la nivelul genunchiului, glucozamina şi sulfatul de condroitină sau infiltraţii intraarticulare cu acid hialuronic sau PRP (plasma îmbogăţită cu trombocite);
  •    Folosirea ortezelor şi a dispozitivelor ajutătoare la mers– folosirea unui baston sau purtarea unor orteze speciale la mers asigură un plus de stabilitate şi protejează cartilajului articular defect.

Leziunea de menisc

LEZIUNEA DE MENISC

Leziunea de menisc– reprezinta ruptura totala sau partiala a meniscului intern sau extern.Leziunile de menisc pot fi posttraumatice (acestea pot aparea la persoanele care practica sport sau in cazului unui contact direct) sau degenerative (odata cu inaintarea in varsta, meniscurile se uzeaza si devin subtiri si fragile)

Cauzele rupturilor de menisc:

  • Rasucirea fortata a genunchiului
  • Miscarea de torsiune a coapsei in timp ce piciorul sta pe loc
  • Pivotarea necorespunzatoare a genunchiului in timpul unor ridicari bruste
  • Inaintarea in varsta
  • Alte leziuni ale genunchiului

Leziunea de menisc poate avea diferite forme:

  • Ruptura orizontala
  • Ruptura radiala
  • Ruptura longitudinala

Apariţia rupturii de menisc poate fi însoţită de un ,,pocnet”. Apare durere intensă la mişcarea de torsiune şi ghemuire, rigiditate a genunchiului, acesta se inflamează progresiv vreme de câteva zile si va aparea senzaţia de cedare a genunchiului sub greutate.

Simptomele unei leziuni de menisc:

– Durere la nivelul genunchiului

– Inflamarea genunchiului

– Rigiditate si blocarea genunchiului

– Dificultate la flexia si extensia genunchiului

– Senzatie de instabilitate a genunchiului

TRATAMENT

1.TRATAMENT NECHIRURGICAL (CONSERVATOR)

  • Repaus – trebuie luata o pauza de la activitatile care au provocat leziunea.
  • Gheata – trebuie aplicata timp de 20 de minute de cateva ori pe zi
  • Compresie – aplicarea unui bandaj compresiv pentru prevenirea aparitiei edemului
  • Ridicarea genunchiului- genunchiul trebuie ridicat si pozitionat pentru reducerea inflamatiei

2.TRATAMENTUL CHIRURGICAL / MENISECTOMIA

Aceasta poate fi partiala (indepartarea portiunii rupte a meniscului), subtotala sau totala (indepartarea intregului menisc). In cazul in care mai exista si o leziunea a unui ligament incrucisat este necesara si tratarea ligamentului pentru prevenirea aparitiei unei artroze.

RECUPERAREA DUPA LEZIUNEA DE MENISC

Mijloacele kinetoterapiei în leziunea de menisc sunt:

  • posturare în poziţii fundamnetale şi în montaje de scripeţi, orteze statice sau dinamice;

  • mobilizări pasive din decubit dorsal şi ventral;

  • tehnici de facilitare neuroproprioceptive: tehnicile de faciliatere Kabat cu tehnica inversare agonistică şi tehnica hold-relax;

  • antrenament izometric al genunchiului pe grupe de muşchi;

  • exerciţii active ale genunchiului;

  • exerciţii active cu rezistenţă.

Obiectivele recuperării în leziunea de menisc:

  • Controlul durerii şi a inflamaţiei

  • Recuperarea mobilităţii articulare

  • Recuperarea elasticităţii musculare

  • Recuperarea forţei musculare

  • Recuperarea rezistenţei musculare

  • Recâştigarea coordonării musculare

  • Reintegrarea pacientului în activitatea de antrenament şi competiţie prin stabilirea programelor de întindere şi încălzire in cazul sportivilor de performanta.

, , ,

Entorse

Entorse

Entorsa este o întindere, o răsucire sau o îndoire forțată a ligamentelor, fară ca oasele să părăsească articulația. Cea mai întalnita entorsă este cea a gleznei, majoritatea sportivilor suferind acest tip de afecțiune in practică. Apare la orice varsta in caz de accidente (calcat stramb, cazaturi, alunecari pe gheata, etc)

Simptome

Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei şi al genunchilor şi includ simptome precum:

  • Umflarea rapidă, uneori însoţită de modificarea culorii pielii;
  • Alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;
  • Durere şi sensibilitate în zona afectată;
  • Un sunet ca o pocnitură;
  • Dificultate în utilizarea articulaţiei.

Tipuri de entorse

În funcție de afectarea ligamentelor

  • Entorsele de gradul I: o întindere la nivelul ligamentului;
  • Entorsele de gradul II: o rupere incompletă a ligamentului;
  • Entorsele de gradul III: ligamentul este complet rupt

Tratament

  • Repaus – evitaţi activităţile care produc durere sau umflare;
  • Imobilizarea articulției fie cu fașă elastică, fie cu atelă gipsată sau benzi kinesiologice în funcție de gravitatea acesteia;
  • Aplicaţii cu gheaţă pe zona afectată pentru a scădea durerea, umflătura sau spasmul muscular;
  • Administrarea de antinflamatoare;
  • Kinetoterapie;
  • Fizioterapie.

Sfaturi pentru prevenirea entorselor

  • Încălzirea mușchilor si ligamentelor înaintea activităților fizice;
  • Tonifierea musculaturii adiacente;
  • Folosirea accesoriilor ce susțin articulațiile (gleznieră, cotieră, genunchieră, fasa elastică);
  • Exercitiile de streeching, folosite pentru creștereea mobilități și rezistentei.
  • Evitați creșterea în greutate, sedentarismul, purtatul de greutăți.

Metatarsus varus/metatarsus adductus

Metatarsus varus/metatarsus adductus

Metatarsus varus/adductus este o deformare a piciorului, avand urmatoarele caracteristici: antepiciorul este orientat spre interior, bolta plantara este ridicata,  halucele (degetul mare) este usor orientat spre interior, poate prezenta o cuta intre antepicior si retropicior.

Este cauzat de cele mai multe ori de pozitia intrauterina, dar poate fi dobandit si dupa nastere din cauza pozitionarii vicioase a bebelususlui ( atentie mai ales la pozitionarea pe burta) dar nu in ultimul rand, poate avea cauza genetica.

Metatarususul poate fi flexibil (adductus) care se poate corecta spontan sau cu recuperare medicala si rigid  (varus) care necesita recuperare medicala si in unele cazuri chiar tratament chirurgical.

Tratamentul de recuperare consta in manipulari pasive, streching, stimulare senzitiva a muschiului, benzi neuromusculare.

Aceasta afectiune a piciorului este des  intalinita la nou nascuti motiv pentru care este nevoie de o atentie sporita a medicilor si parintilor asupra semnelor caracteristice pentru o diagnosticare cat mai rapida.

Indiferent de gradul de afectare , instituirea cat mai rapida a tratamentului de recuperare ofera cele mai bune rezultate.

, , ,

Dureri de spate: simptome, cauze si tratament

Dureri de spate: simptome, cauze si tratament

Durerea de spate este apariția oricărui fel de durere sau disconfort în toate zonele cloanei vertebrale, acestea fiind împarțite în dureri cervicale, toracale, lombare sau dureri în zona sacrală. Durerea în zona lombara este cea mai întâlnită boală din zilele noastre, deoarece sustine cea mai mare parte a greutatii din partea superioara a corpului. Durerile de spate sunt printre cele mai comune motive pentru care oamenii merg la medic si una dintre cauzele principale ale dizabilitatii la nivel mondial. 

Simptomele

  • Inflamatie (umflare) pe spate;
  • Durere in picioare;
  • Durere care ajunge sub genunchi;
  • Un prejudiciu recent, lovitura sau traume la spate;
  • Amorteala in jurul anusului;
  • Amorteala in jurul feselor.

Cauze:

  • Pozitia incorecta la birou;
  • Ridicarea obiectelor grele;
  • Supraponderabilitatea;
  • Lipsa exercitiului;
  • Tocuri inalte.

Emotiile – Nu subestimati puterea sentimentelor de a aduce durere. Stresul poate duce la tensiune musculara in spate, iar depresia si anxietatea pot face durerea sa se inrautateasca

Durerile mai pot apare in urma unor traumatisme sau afectiuni

Afectiuni:

  • Spondiloza;
  • Cifoza;
  • Lordoza ;
  • Scolioza ;
  • Hernia de disc.

Cum prevenim si tratam durerile de spate

Prin miscare – kinetoterapia va poate ajuta sa depasiti un episod de dureri de spate. Scopul kinetoterapiei este de a restabili miscarea fara durere si de a va ajuta sa mentineti aceasta imbunatatire pe termen lung. Kinetoterapeutii nostri folosesc o serie de modalitati pentru a atinge aceste obiective. Acestea pot include lucruri cum ar fi tratamente de tip masaj, exercitiu terapeutic sau modalitati electrice. Recuperarea poate dura si poate fi legata de diferiti factori.

Acestia includ gravitatea problemei si, de asemenea, starea tesutului dumneavoastra inainte de vatamare

Dupa o perioada de inactivitate prelungita, faceti exercitii cu impact redus. Consultati un medic pentru o lista a exercitiilor adecvate cu impact redus, adecvate varstei, care vizeaza in mod specific consolidarea musculaturii spatelui inferior si a abdomenului.

Mentineti o alimentatie si o dieta adecvata pentru a reduce si a preveni cresterea in greutate excesiva, in special in jurul taliei, care solicita muschii spatelui. O dieta cu un aport zilnic suficient de calciu, fosfor si vitamina D ajuta la promovarea cresterii osoase.

Prevenirea durerilor de spate

  • O viata activa ;
  • Controlul greutatii;
  • Controlul posturii;
  • Alternarea activitatii sedentare cu exercitii;
  • Alegere saltelei potrivite;
  • Alegerea incaltamintei potrivite;
  • Invata sa ridici lucruri grele corect.