Ce este Terapia Bowen si cum decurge o sedinta de tratament?

Terapia Bowen este o terapie complementara, simpla, delicata, neinvaziva si foarte eficientă. Se adresează întregului corp.

Poate fi aplicată oricărui dezechilibru aflat in corp, de natura fizica, psihologică, emoțională sau chimica.

Tehnica are abilitatea de a aduce corpul in echilibru si armonie.

Organismul isi activează propriile abilitați de auto-vindecare, in momentul in care se atinge relaxarea totala a corpului ( starea alpha).

Prin aplicarea Terapiei Bowen se activează, “doctorul interior”, iar corpul identifica si se adresează direct problemei.

Tratamentul se poate face direct pe piele sau peste haine subțiri, cu pacientul întins pe pat sau asezat pe scaun.

Se fac miscari foarte delicate, cu degetele in zonele specifice ale corpului, intr-o secvența precisa.

Prin aceasta miscare se trimite un mesaj prin neurotransmițători la creier. In creier ajunge mesajul corect si este trimisa comanda catre zona afectată, pentru ca mecanismul de vindecare sa fie activat. Acordam timp corpului de a procesa aceste mesaje, făcând pauze intre seturile de miscari.

Durata tratamentului poate fi intre 30 minute si o ora. Sedintele se stabilesc la interval de 7 zile intre ele.

Rezultatele pot fi observate inca de la prima sedinta de tratament, depinzând de condițiile existente, daca este o problema acută sau cronica, vârsta pacientului si multi alti factori.

Acesti factori determina numărul de ședințe de tratament, pt fiecare pacient, pana cand toate simptomele dispar.

Din experienta noastra, multi pacienti raspund pozitiv, dupa doar 3-4 ședințe de tratament.

Pacientul va primi la final, o lista cu cateva instrucțiuni pentru a-l ajuta in procesul de vindecare.

Avantajele terapiei Bowen:

  1. Nu poate face nimic rau. Daca nu este efectuată corect, se va trimite un mesaj gresit la creier si corpul nu va acționa încât sa se auto-rănească.
  2. Terapeutul nu-si forțează voința asupra corpului pacientului. Fara forța manipulatoare, fara întinderi puternice si fara manevre asupra țesuturilor. Tot ceea ce ii cerem corpului este sa inceapa pașii necesari pentru autovindecare, in ritmul propriu.
  3. Efortul si implicarea terapeutului sunt minime, comparativ cu rezultatul final.

Fractura de Clavicula

Clavicula este un os lung ce are o curbă dublă situată între şanţul sternului pe o parte şi acromionul pe de altă parte. Funcţionează ca o bară transversală ce separă umărul de piept, opunându-se forţelor de contracţie ale muşchilor.

Atunci când clavicula este fracturată, muşchii, implicaţi cauzează deplasarea fragmentelor fracturate şi propulsia umărului. O fractura foarte des intalnita, care afecteaza persoane de toate varstele Clavicula este deplasată din cauza acţiunii muşchiului sternocleidomastoidian.

Simptome

-Umflarea in jurul localizarii claviculei;
-Roseata si senzatie de caldura la nivelul pielii de peste clavicula;
-Durere in timpul respiratiei;
-Durere in momentul in care bratele sunt miscate;
-O gama limitata de miscari ale bratului pe partea afectata;
-Sangerarea este mult mai probabil sa apara cu o fractura compusa sau leziuni ascutite.

– Pozitia vicioasa a umarului care este „cazut” si adus anterior;

O fractura de clavicula nu este grava de obicei. In cazuri rare, poate perfora un plaman sau determina fractura unei coaste sau sectionarea unor nervi sau vase. Aceste modificari pot duce la un membru palid, rece sau amortit si la aparitia furnicaturilor.

Cauze

Facturile de clavicula sunt adesea cauzate de o lovitura directa aplicata la nivelul umarului. Acestea pot aparea in timpul unei caderi pe umar sau in urma unui accident rutier. La nou nascuti, aceste fracturi pot aparea in timpul travaliului

Tratament

Tratamentul trebuie să fie capabil să corecteze toate deplasările şi să imobilizeze centrul fracturii, permiţând în acelaşi timp mişcarea liberă a umărului.

Se recomandă tratamentul chirurgical la adulţi, în timp ce la copii şi tineri se foloseşte un bandaj în formă de opt cu căptuşire corespunzătoare în zona axilei pentru a poziţiona umărul în retropulsie.

Imediat dupa fracturare, se pot incepe cateva miscari usoare si pe masura ce durerea scade, se poate trece la miscari de tonifiere. Daca exercitiile fizice se incep prea repede, este posibil ca osul fracturat sa nu se vindece corect. Daca pacientul este atlet sau are un stil de viata activ, i se recomanda sa nu inceapa activitatea pana cand umarul nu-i va functiona normal.

Pentru fracturile severe, ocazional se recomanda interventia chirurgicala.

 

Tratament nechirurgical

In cazul in care capetele osului nu s-au deplasat deloc sau sau deplasat putin de la locul lor si sunt aliniate corect, in mod normal nu se va recurge la interventie chirurgicala. Fractura de clavicula se vindeca in cele mai multe cazuri fara o interventie chirurgicala.

Se aplica un simplu bandaj Dessault sau un bandaj in forma de opt (Watson Jones) va fi aplicat pentru a sprijini bratul si a contribui la mentinerea acestuia in pozitia corecta pentru vindecare.

Kinetoterapia

In perioada in care pacientul poarta bandajul, cel mai probabil forta musculara a umarului va slabi. De indata ce osul incepe sa se vindece, durerea va scade in intensitate si doctorul ortoped poate aviza inceperea unor exercitii usoare de recuperare pentru umar si cot. Aceste exercitii vor mentine mobilitatea umarului si vor preveni hipotrofia musculara. Dificultatea exercitiilor va creste gradual, odata ce fractura se vindeca.

Tratament chirurgical

Daca deplasarea fracturii este mare, medicul ortoped va va recomanda interventia chirurgicala. Operatia va asigura alinierea oaselor in pozitia corecta si metinerea lor in aceasta pozitie pe parcursul vindecarii.

Hernia de disc lombara

Hernia de disc este o afectiune neurologica si apare atunci cand unul dintre discurile coloanei vertebrale se deplaseaza. Mai exact, discurile intervertebrale sunt niste cartilaje localizate intre vertebre. Aceste discuri au trei roluri importante:

  • asigura stabilitatea coloanei vertebrale;
  • permit miscarea vertebrelor;
  • functioneaza ca un amortizor, protejand vertebrele de socuri sau de uzura.

Cauzele si factorii de risc

Asta se intampla deoarece multe din activitatile noastre zilnice (sau lipsa lor) pot duce la dislocarea discurilor intervertebrale. Printre cauzele specifice rutinei zilnice se numara:

  • sedentarismul;
  • statul intr-o pozitie incorecta pe scaunul de la birou;
  • efortul fizic exagerat;
  • exercitiile fizice facute incorect;
  • fumatul;
  • expunerea pentru un timp indelungat la vibratii;
  • imbatranirea;
  • traumatisme la nivelul coloanei vertebrale;
  • excesul de greutate;
  • mostenirea genetica.

Simptomele herniei de disc lombare includ:

  • durere la nivelul feselor si coapselor;
  • contracturi musculare in zona lombara;
  • furnicaturi sau amorteli la nivelul picioarelor.

 

OBIECTIVE DE TRATAMENT

1. Combaterea durerii

2. Corectarea dezechilibrelor musculare intre agonisti si antagonisti

3. Restabilirea controlului adecvat al miscarii

4. Profilaxia recidivelor

 

MIJLOACE DE TRATAMENT

  • TRATAMENT IGIENO-POSTURAL

Repausul absolut se recomanda in suferintele acute, fiind suficiente de obicei 2-4 zile. In formele comune se recomanda repaus relativ, pe pat tare, in pozitie delordozanta: decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare flectate.

Alimentatia va cuprinde toate principiile alimentare, se recomanda un regim hipocaloric la bolnavii cu plus ponderal. In cazul folosirii medicatiei cu antiinflamatoare, se indica regim hiposodat.

  • TRATAMENT FIZIC

Electroterapia – In herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fara a putea inlocui celelalte forme de tratament.

Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenti electrici în discopatiile lombare sunt:

  • antialgic
  • antiinflamator
  • hiperemiant
  • decontracturant Curentii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase în lumbago

Masajul

In subacut se poate efectua masaj sedativ sacro-fesier si de-a lungul membrului inferior. In formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj. Masajul trofic este rezervat formelor cu hipotrofii si tulburari vasculo-vegetative.

Kinetoterapia

Scopul programelor kinetice in hernia de disc lombara este de a diminua durerea, de a ameliora funcționalitatea coloanei vertebrale și de a educa pacientul cum să se mențină astfel încât să prevină recurența episoadelor acute.
Hernia de disc lombară nu este întotdeauna o afecțiune vindecabilă și pentru mulți este o problemă pe durata întregii vieți.

Kinetoterapia este cea care, prin diverse metode, oferă bolnavilor soluții și informații corespunzătoare, cu privire la desfășurarea unei activități normale, auto-managenementul bolii și depășirea fricii de mișcare. Toate acestea au ca rezultat creșterea calității vieții pacientului

Leziunea ligamentului incrucisat anterior

Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este situat in centrul genunchiului, impreuna cu ligamentul incrucisat posterior (LIP). Aceste ligamente sunt bine ancorate pe femur si tibie, pentru a forma o structura incrucisata in genunchi, care impiedica deplasarea oaselor, inainte sau inapoi.

Ligamentul incrucisat anterior (LIA) este cel mai frecvent afectat ligament  al genunchiului. Anual sunt estimate 200.000 de cazuri de leziuni ale LIA, cu 100.000 de cazuri de reconstructie ale LIA efectuate anual.

Mai multe studii au arătat că sportivii de sex feminin au o incidenţă mai mare a LIA decât sportivii de sex masculin. Acest lucru se datorează diferenţelor de condiţie fizică, forţă musculară şi de controlul neuromuscular

Leziunile ligamentului apar atunci cand : articulatia genunchiului este flectata, rotita.

(sansele de accidentare sunt mai mari cand aceste miscari se asociaza ) sau in cazul unui contact direct si dur: piciorul este fixat la sol si o forta brusca loveste din exterior genunchiul intins sau usor flectat

Imediat după accident, pacienţii prezintă de obicei dureri şi edem, iar genunchiul prezintă instabilitate, dupa cateva ore, pacienţii prezintă umflarea genunchiului, pierderea mobilităţii, durere sau sensibilitate de-a lungul liniei articulare şi disconfort în timpul mersului.

Lezarea acestui ligament apare frecvent la cei care practica un sport ce presupune schimbari rapide de directie, opriri si alergari repetate sau aterizari din saritura, precum fotbal, rugby, baschet, ski, gimnastica, arte martiale.

Rezistenta ligamentului incrucisat anterior devine mai mica odata cu inaintarea in varsta, lucru valabil pentru orice alta parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai usor la persoanele cu o varsta mai mare de 40 ani.

Rupturile partiale, au un prognostic favorabil, necesitand recuperare, aproximativ trei luni. Cu toate acestea, unii pacienti cu leziuni partiale LIA, pot avea inca simptome de instabilitate.

Rupturile complete de LIA pot avea un rezultat mai putin favorabil. Dupa o ruptura completa de LIA majoritatea pacientilor sunt incapabili sa practice sporturi care necesita miscari de pivotare pe piciorul afectat,dar exista si pacienti care prezinta instabilitate a genunchiului la mers.

Aproximativ jumatate din leziunile LIA apar in asociere cu afectarea meniscului, cartilajului articular sau a altor ligamente.

Tratament

  1. TRATAMENTUL NECHIRURGICAL – consta intr-un program de recuperare si cuprinde procedee de kinetoterapie, electroterapie si medicatie ( antiinflamatoare si analgezice ). E nevoie de cateva luni pentru ca genunchiul sa revina la starea initiala, in functie de gradul leziunii, stabilitatea si starea preexistenta e genunchiului afectat.

Obiectivele kinetoterapiei

  • Disparitia sau ameliorarea durerii;
  • Prevenirea,  disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
  • Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
  • Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
  • Imbunatatirea troficitatii si functionalitatii tesuturilor;
  • Castigarea unei atitudini corecte a corpului;
  • Readaptarea la gesturile uzuale si profesionale.

 

2. TRATAMENTUL CHIRURGICAL  – aceasta vizeaza reconstructia ligamentului si repararea eventualelor leziuni asociate, urmata de asemenea de cateva luni de recuperare.

Tipul de tratament este ales de catre medic, in functie de gradul leziunii ligamentare, integritatea celorlalte structuri ale genunchiului, nivelul de activitate al pacientului, varsta acestuia, starea de sanatate generala si timpul scurs de la accidentare.

Pintenii calcaneeni

Pintenii calcaneeni, cunoscuti popular sub denumirea de „ciocuri în calcai”, pintenii calcaneeni sunt niste depuneri osoase ce se formeaza pe calcaneu. Durerea apare atunci cand tesutul care formeaza arcul piciorului (fascia plantara) se inflameaza. Pintenii calcaneeni sunt adesea confundati cu fasciita plantara.

In cazul pintenului calcaneean durerea apare la sprijin. Nu pintenul in sine doare, ci compresia pe care acesta o exercita asupra unui mic nerv ce trece pe sub el. Circa 70% dintre pacientii cu fasciita plantara au un pinten osos care poate fi vazut la examenul radiologic. Cu toate acestea, multi pacienti pot avea pinteni ososi si sa nu prezinte simptome de durere.

Cei mai multi pacienti resimt o durere de calcai dimineata la primii pasi,  durere care  se atenueaza dupa 10-20 de minute , durerea poate reaparea in cursul zilei in cazul solicitarii excesive a piciorului. Netratate durerile devin insuportabile.

Cauzele aparitiei pintenilor calcaneeni:

  • activitati repetitive prelungite
  • incaltaminte nepotrivita
  • supraponderabilitatea
  • platfusul, piciorul scobit sau alte afectiuni ale tendonului lui Ahile

Conform Asociației Spaniole a Sporturilor Podiatrice, organismul uman încearcă să remedieze leziunile rezultate în urma desprinderii fasciei plantare de mușchii labei piciorului prin transportul de calciu spre regiunea afectată. Atunci când calciul este depozitat în exces, se pot forma pinteni calcaneeni.

Tratamentul pintenilor calcaneeni poate consta in :

  • medicatie antiinflamatorie ;
  • gheata;
  • repaus fizic pe termen lung;
  • talonetele calcanene;
  • fizioterapie ;
  • kineteoterapie- stretching.

Tratamentele moderne constau in utilizarea undei de soc (ShockWave), o interventie comoda, eficienta si neinvaziva. Cu ajutorul ecografiei de partimoi se vizualizeaza exact zona afectata si catre ea sunt orientate undele de soc produse de aparat la nivelul pielii. Prin efectele sale, aceasta interventie duce la rezultate excelente si o rata de satisfactie a pacientilor de peste 90%.

Pentru efectuarea interventiei sunt necesare, de regula, 3-4 sedinte cu o durata variabila, la interval de 2- 3 zile.

Tratamentul se efectueaza numai in urma unui consult de specialitate efectuat pentru a determina daca pacientul se califica sau nu pentru procedura ShockWave.

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral, este o boala gravă, în care se produce o întrerupere bruscă a irigării cu sânge a unei părţi a creierului. În lipsa sângelui proaspăt şi a oxigenului, celulele din creier vor suferi, gradul de suferinţă depinzând de mărimea şi de localizarea zonei de creier care a fost afectată.

Dacă în cazul altor organe o asemenea suferinţă este în mare parte reversibilă, în cazul creierului, privaţiunea de oxigen de doar câteva minute duce la afectări definitive ale acestuia, mergând chiar până la deces.

In urma unui accident vascular cerebral, pot apărea paralizia unei părţi a corpului sau a ambelor părţi, dificultăţi în mers sau în efectuarea activităţilor cotidiene, cum ar fi alimentaţia, pierderea capacităţii de a vorbi sau de a înţelege ceea ce se vorbeşte.

Accidentele vasculare se pot clasifica in:

-accident vascular ischemic
-accident vascular hemoragic

Accidentul vascular ischemic este cel mai frecvent (80% din cazuri) şi se produce datorită îngustării vasului de sânge ca urmare a formării cheagurilor. Astfel este împiedicată alimentarea cu oxigen şi substanţe nutritive al creierului. Există însă şi situaţii în care un cheag vine de la distanţă şi se opreşte într-o arteră cerebrală. El poate fi însă provocat şi de o îngustare permanentă a diametrului arterial, situaţie care contribuie la recidiva atacului.

Cauzele accidentului vascular ischemic:

  • Ateroscleroza;
  • nivelul crescut de colesterol în sânge;
  • hipertensiunea arteriala ;
  • diabetul;
  • afecţiuni la nivelul valvelor inimii;
  • staza sanguină-întâlnită în dilatări ale cavităţilor inimii;
  • tulburări de ritm cardiac;
  • infarct miocardic.

Accidentul vascular cerebral hemoragic este cel mai grav, dar mai puţin frecvent (20% din cazuri). El se produce prin ruptura unui vas de sânge din creier, rezultând o privare de sânge într-o anumită zonă, cât şi o hemoragie locală. Sângerarea poate fi mică sau se poate forma un cheag mai mare care comprimă ţesuturile din jur.

Cauzele accidentului vascular hemoragic sunt:

  • hipertensiunea arterială-valorile tensionale crescute;
  • anevrismul cerebral;
  • tulburări de coagulare-hipocoagulabilitate: hemophilia;
  • tratamentul cu anticoagulante nesupravegheat corespunzător;
  • sângerare în tumori cerebrale;
  • inflamaţii ale vaselor de sânge;
  • traumatisme craniene;
  • iradiere în tratamentul unor cancere ale capului.

Consecinte

In plus fata de dizabilitatile fizice mai evidente care pot aparea dupa un AVC, mai pot aparea:

  • modificari in rapiditatea cu care sunt facute activitatile;
  • modificari ale judecatii, ratiunii;
  • modificari ale emotiilor;
  • modificari ale perceptiilor;
  • tulburari de memorie;
  • probleme datorate neglijarii partii afectate a corpului.

De aceea se recomanda ca aceste probleme sa fie discutate cu un medic. Doctorul (de preferat un medic psihiatru) va oferi suportul necesar si poate oferi sugestii pentru ameliorarea acestor probleme.

Recuperarea dupa accidental vascular cerebral

Ingrijirea medicala este fundamentala dupa un AVC. Recuperarea se va incepe aproape imediat. Fizioterapia, kinetoterapia si logopedia sunt de o importanta majora.

Programul de kinetoterapie urmareste in stadiul initial:

  • reeducarea cardio-respiratorie si a functiilor vitale;
  • mentinerea mobilitatii articulare la nivelul segmentelor afectate dar si la nivelul segmentelor sanatoase;
  • prevenirea posturilor vicioase si a contracturilor musculare;
  • ameliorarea constientei asupra schemei corporale;
  • refacerea controlului motor asupra trunchiului si centurilor;
  • ameliorarea tonusului muscular.

În caz de accident vascular cerebral, gimnastica medicală reduce gradul de invaliditate și ajută la recuperarea totală, dacă este vorba despre o formă ușoară. Kinetoterapia permite recuperarea motricităţii membrelor superioare şi inferioare, reeducarea mersului, tonifierea musculară și reducerea gradului de invaliditate

Specialiștii recomandă ca exercițiile să fie efectuate sub îndrumarea unui kinetoterapeut, iar recuperarea medicală să înceapă cât mai devreme posibil. Astfel, în caz de AVC ischemic, se recomandă începerea exercițiilor la 24-36 de ore de la producerea accidentului, iar in cazul AVC hemoragic , programul de recuperare poate fi amânat până la stabilizarea hemoragiei, adică în medie până la 10 zile de la producerea AVC

,

Lordoza

Lordoza este o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu convexitatea anterioara, prin accentuarea curburilor fiziologice. Devine patologica cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca amplitudine, sau cand este localizata in regiunea dorsala.

Cauze

Lordoza poate afecta persoanele de toate vârstele.

  • Discitita – reprezinta infectia spatiului de disc intervertebral;
  • Cifoza – forteaza spatele la compensarea dezechilibrului aparut la nivel superior;
  • Obezitatea- de obicei forteaza persoanele obeze sa se lase pe spate pentru a ameliora dezechilibrul (din cauza abdomenului voluminos)
  • Osteoporoza – este o boala a densitatii oaselor care influenteaza diminuarea inaltimii vertebrelor, factor ce afecteaza sanatatea coloanei;
  • Spondiolistoza – apare atunci cand vertebra prolapseaza anterior fata de restul coloanei vertebrale si afecteaza in deosebi coloana lombara.

Alti factori:

  • sedentarismul – statul in pozitia sezut timp indelungat: stat la birou, sofat, acestea pozitii duc in timp la contracturi ale unor grupe musculare, acesti muschi nefiind folositi se scurteaza pe cand alti muschi se atrofiaza si se alungesc. Si astfel apare un dezechilibru de forte si tonus la nivelul musculaturii spatelui si abdomenului.
  • femeile gravide – in timpul sarcinii muschii abdominali sunt supusi timp indelungat unei greutati mari si pe masura ce sarcina creste ei se alungesc. Dupa nastere acesti muschi se subtiaza, fenomen ce duce la slabirea zonei lombare si abdominale.
  • congenitale – in androplazie, o boala congenitala caracterizata prin stoparea cresterii oaselor membrelor inferioare, deformari vertebrale sunt fregvente din cauza asimetriei scheletului osos.

Simptome

  • curbura regiunii lombare foarte curbata spre inapoi (se poate vedea din lateral, cu regiunea fesiera usor mai proeminenta);
  • un spațiu intre regiunea inferioara a spatelui si podea cand persoana sta intinsa pe spate pe podea;
  • durere si disconfort in regiunea inferioara a spatelui;
  • tulburari de locomotie si afectarea mobilitatii in anumite zone;
  • amorteala;
  • furnicaturi;
  • slabiciune;
  • dificultati in mentinerea controlului muscular daca sunt afectati si nervii de la acest nivel.

Tratamentul ce se efectueaza este in general de mai multe luni sau ani, in raport cu varsta si deformatiile prezente si va fi reluat in caz de reusita. De asemenea urmarirea subiectului tratat va fi facută continuu, iar la copii, pana la sfarsitul perioadei de crestere.

Kinetoterapia regiunii lombo-sacrate consta in efectuarea unor miscari pasive si active.

Eliminarea posturilor vicioase care accentueaza lordoza:

  • Constientizarea si deprinderea posturarii corecte si sanatoase Stabilizarea coloanei vertebrale;
  • Corectarea curburilor patologice;
  • Eliminarea durerilor la nivelul spatelui
  • Eliminarea contracturilor musculaturii paravertebrale;
  • Tonifierea musculaturii abdominale si fesiere in regim de scurtare;
  • Tonifierea musculaturii spinale lombare in regim de alungire;
  • Imbunatatirea supletei articulatiilor intervertebrale;
  • Stimularea secretiei de lichid sinovial intraarticular;
  • Deprinderea unei respiratii corecte diafragmatice;
  • Prevenirea compensarii prin curbura cifotica dorsala;

–  Procedura de kinetoterapie reprezinta practic terapia de baza in tratamentul lordozei, fiind indispensabila. Kinetoterapia are ca si principiu de corectare, redresarea coloanei vertebrale lombare si a bazinului, prin tonifierea si cresterea musculaturii flexoare a abdomenului si prin tonifierea fesierilor, concomitent cu relaxarea reflexa a musculaturii extensoare lombare, a spatelui. Kinetoterapia are deasemenea un important rol in educarea respiratiei diafragmatice, considerandu-se ca lordoza ar putea fi cauzata si de aceasta disfunctionalitate a sistemului respirator.

–  Procedura de electroterapie, sau folosirea curentilor electrici in scop terapeutic, urmareste reducerea contracturilor musculare, ameliorarea durerilor la nivelul musculaturii paravertebrale, precum si cresterea fortei musculare.

–  Procedura de laser terapeutic stimuleaza circulatia, stimuleaza secretia de lichid sinovial, reduce procesele aderentiale intraarticulare si creste metabolismul celular.

–  Procedura de masaj terapeutic reprezinta o terapie complementara kinetoterapiei si in general completeaza eficient programul de recuperare prin tehnicile si manevrele sale specifice, avand ca principal scop, reducerea durerilor, a contracturilor musculare, cresterea flexibilitatii, ameliorarea respiratiei precum si obtinerea unei bune stari fizice generale.

,

Cifoza

Cifoza dorsala

Cifoza reprezinta o deformare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale. Termenul de “cifoza” se refera in general la o o curbură spre anterior, exagerata si patologica.

Aceasta deformatie poarta si numele de cocoasa. Coloana persoanelor care sufera de cifoza poate arata normal sau poate prezenta o umflatura.

Cifoza este de mai multe tipuri:

  • cifoza posturala;
  • cifoza Scheuermann;
  • cifoza congenitala.

Simptomele cifozei pot include:

  • durerea de spate;
  • postura aplecata inainte sau prezenta cocoasei;
  • rigiditate musculară şi senzaţie de tensiune, de contractură a musculaturii spatelui;
  • coborârea şi aducerea în faţă a umerilor şi a capului;
  • scăderea mobilităţii trunchiului;
  • ingreunarea respiraţiei (în cifoza severă);
  • scăderea sensibilităţii tactile;
  • senzaţie de oboseală şi slăbiciune fizică.

Cauze

Afectiunile care pot detemina deformarea coloanei vertebrale sunt:

  • artrita degenerative a coloanei vertebrale;
  • osteoporoza;
  • spondilita anchilopoetica;
  • tuberculozaosoasa si alte infectii ale coloanei vertebrale;
  • formaţiuni tumorale primare sau metastaze osoase;
  • afectiuni care pot determina paralizia, cum sunt encefalopatia infantila sau poliomielita care determina o rigidizare a oaselor coloanei;
  • distrofii musculare;
  • tulburări ale metabolismului.

Prevenirea cifozei

Cifoza poate uşor evitata de catre persoanele care nu sufera de alte afectiuni musculo-scheletale prin prevenirea acestor vicii de pozitie, daca practica activitati fizice variate si printr-o alimentatie bogata in vitamine si minerale. Evitarea/corectarea supraponderalitatii si subponderalitatii sunt importante. Este important sa se tina cont de toate acestea inca de la varste fragede.

Tratament

Tratamentul cifozelor este unul complex si depinde de varsta pacientului si de gradul de deformare.

Tratamentul in cifoze, urmareste atingerea urmatoarele obiective:

  • corectarea pozitiei vicioase;
  • realiniamentul coloanei vertebrale;
  • recastigarea mobilitatii vertebrale;
  • tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale si a pectoralilor punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei;
  • combaterea contracturilor, in cazul in care acestea sunt prezente;
  • reducerea durerii (după caz);
  • prevenirea reaparitiei cifozei.

Programul de tratament consta in kinetoterapie ce presupune exercitii fizice de corectare si mentinere a posturii; exercitii de stretching; exercitii respiratorii; mobilizari ale coloanei vertebrale.

Kinetoterapia se asociaza cu masajul terapeutic care are efect relaxant si decontracturant, reduce durerea. Cu laserterapia si electroterapia care sunt bine cunoascute pentru efectele lor sedative, vasculotrofice, antiinflamatoare, antalgice. Toate aceste terapii impreuna formeaza terapia combinata care ajuta la cresterea randamentului recuperarii si obtinerea unor efecte benefice si de durata.

Tratamentul ortopediceste indicat pentru cifozele mai avansate, între 40-80 de grade, si presupune aplicarea de corsete sau aparate gipsate.

Folosirea corsetului la copii şi adolescenţi sub 16 ani este foarte des folosită pentru eficienta crescuta de oprire a agravarii cifozei si in corectarea sa, in ciuda incomoditatii pe care o resimte pacientul. Trebuie purtat 24 ore din 24 timp de un an, dupa care se intrerupe purtarea sa si se evalueaza rezultatul. La pacientul adult corsetul nu are eficienta intrucat scheletul si-a incheiat dezvoltarea.

Cand această abordare terapeutica nu are eficienta se indica tratamentul chirurgical.

Intervenţia chirurgicala este necesara in cifozele severe, de peste 80 de grade. Presupune anestezierea totala a pacientului si producerea unei incizii prin care se va efectua procedura. Corectarea chirurgicala a cifozei implica tehnici precum artrodezarea – fuziunea chirurgicala a vertebrelor afectate si repozitionarea; vertebroplastia – reconsolidarea vertebrelor afectate, folosirea de grefe osoase si introducere unor instrumente de osteosinteza ce ajuta la consolidarea in timp a pozitiei corectate chirurgical – tije, suruburi, sarme pentru uz chirurgical.

Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian, numit si neuropatia mediana a incheieturii mainii. Se manifesta clinic prin senzatii de amorteala si durere la nivelul mainii, datorita compresiei nervului median, in structura anatomica fibro- osoasa, numita tunel carpian.

Datorita faptului ca tunelul carpian este o structura ingusta si inextensibila, dar cu un continut dens, orice modificare de calibru a structurilor ce il traverseaza se va rasfrange si asupra nervului median.

Simptome:

Simptomele sindromului de tunel carpian pot sa apara la o singura mana sau la ambele maini.

  • amorteala, furnicaturi si durere in mana;
  • durere asemanatoare unui soc electric – se resimte mai ales la nivelul policelui, indexul si degetul al treilea;
  • dureri ce iradiaza catre brat si umar.

Simptomele initiale, apar si dispar, dar, in timp, ele pot deveni constante, iar anumite miscari pe care le facem in mod curent in viata de zi cu zi cum ar fi incheierea nasturilor de la camasa, pot deveni dificile. In timp musculatura policelui se atrofiaza.

Cauzele:

  • ereditatea este factorul cel mai important – tunelurile carpiene sunt mai mici, la unele persoane, iar aceasta trasatura poate fi transmisa ereditar;
  • utilizarea excesiva a mainii;
  • schimbarile hormonale legate de sarcina;
  • varsta – boala apare mai frecvent la persoanele in varsta;
  • afectiuni medicale, inclusiv diabetul zaharat, artrita reumatoida si dezechilibrul glandei tiroide;
  • tumori aparute la acest nivel;
  • acumularii de lichid in interiorul tunelului carpian;
  • fumatul.

In cele mai multe cazuri de sindrom de tunel carpian, nu exista doar o singura cauza.

Tratamentul neoperator include:

  • Purtarea unei orteze în timpul nopţii vă va împiedica să vă îndoiţi încheietura mâinii în timpul somnului. Menţinerea încheieturii mâinii într-o poziţie dreaptă sau neutră reduce presiunea asupra nervului din tunelul carpian;
  • Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot ajuta la ameliorarea durerii şi a inflamaţiei;
  • Schimbări de activitate;
  • Exerciţii medicale. Unii pacienţi pot beneficia de exerciţii care ajută mişcarea nervului median la nivelul tunelului carpian. Exerciţii specifice pot fi recomandate de:

Kinetoterapia

  • Mobilizarea osoasa carpala si intinderea retinaculului flexor pentru a deschide tunelul carpian;
  • Exercitiile de alunecare a nervilor si a tendoanelor pentru a asigura miscarea completa a nervilor fara restrictii;
  • Extensibilitatea tesuturilor musculare si moi;
  • Coloana vertebrala cervicotoracica pentru a corecta orice durere iradianta;
  • Metoda de prindere cu mana si intarirea antebratului in fazele ulterioare;
  • Postura, exercitii de dexteritate si motricitate fina.
  • Masaj
  • Terapia prin masaj poate ajuta la tratarea si prevenirea sindromului tunelului carpian prin promovarea circulatiei, ameliorarea inflamatiei, ajutarea la eliminarea reziduurilor metabolice si calmarea muschilor si tendoanelor iritate.

Hidroterapie
Un terapeut fizic poate prezenta pacientilor cu sindrom de tunel carpian optiunea de a face hidroterapie de contrast. Acest remediu alternativ este eficient nu numai pentru ameliorarea durerii, ci si pentru scaderea inflamatiei si pentru promovarea procesului natural de vindecare al organismului. In timpul unei sesiuni, mana si incheietura mainii afectate pot fi scufundate in apa calda pentru cateva minute, urmate de un interval mai scurt de expunere la apa rece.

Tratamentul chirurgical

Dacă tratamentul non-chirurgical nu scuteşte simptomele după o perioadă de timp, medicul poate recomanda intervenţia chirurgicală.
Decizia de a avea o intervenţie chirurgicală se bazează pe severitatea simptomelor – câtă durere şi amorţeală aveţi în mână. În cazurile de lungă durată cu amorţeală constantă şi risipirea musculaturii degetelor, chirurgia poate fi recomandată pentru a preveni deteriorarea ireversibilă de un interval mai scurt de expunere la apa rece.

,

Poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoida

Reprezinta o boala inflamatorie cronica sistemica cu etiologie necunoscuta, caracterizata mai ales prin afectarea articulatiilor care de obicei evolueaza continuu spre degradare, avand ca rezultat instalarea inflamatiilor, a incapacitatilor si in majoritatea cazurilor a handicapurilor.

Tendinta spre evolutie si agravare justifica aplicarea conceptului de profilaxie secundara, iar cea inflamatorie pe cel de recuperare. Din acest motiv, metodologia celor doua tipuri de asistenta se intriga.

De asemenea nu trebuie uitat faptul ca poliartrita reumatoida nu este o boala doar a articulatiilor, mai poate afecta treptat si alte organe ( rinichi, plamani, cord si ochi).

In stadiul avansat, articulatiile se tumefiaza, se deformeaza si anchilozeaza, ceea ce duce la incapacitate functionala, stari de epuizare si atrofierea muschilor din jurul articulatiilor.

Cauza aparitiei poliartritei reumatoide nu se cunoaste, insa boala este considerata a fi autoimuna.

Se stie ca factorii de mediu pot juca un rol important in declansarea acestei boli. Sistemul imunitar ataca tesuturile articulare moi si pe cele conjuctive din componenta altor structuri ale corpului, cum ar fi vasele sanguine si plamanii.

In final, apar in articulatiile afectate deformari, instabilitati si fibroza, dar se si produc eroziuni ale cartilajelor, oaselor si ligamentelor articulare. Viteza de distrugere a articulatiilor variaza de la persoana la persoana, tabloul clinic fiind influentat de numerosi factori printre care si predispozitia genetica.

Simptome

Varsta medie de aparitie a acestei boli este de 35-50 de ani, pentru 80% dintre pacienti, poliartrita poate aparea de fapt la orice varsta, inclusiv in copilarie, referindu-ne la poliartrita reumatoida juvenila, cu o frecventa de doua ori mai mare la fete, decat la baieti.

Cele mai frecvente simptome de debut sunt urmatoarele:

  • debutul este de obicei lent, insidios, dar poate fi si brusc, cu inflamatia simultana a mai multor articulatii;
  • durerea in articulatiile inflamate este principalul simptom clinic;
  • limitarea mobilitatii unei articulatii (redoare) pentru cel putin o ora, in cursul diminetii;
  • dureri musculare;
  • tumefierea articulatiilor, unde se pot produce compesiale nervilor, ducand la aparitia anesteziei;
  • scadere in greutate;
  • oboseala, stare de disconfort.

Aceste simptome apar treptat, in decursul mai multor luni si nu trebuie ignorate. Poliartrita reumatoida este o boala invalidanta, cu evolutie cronica si complicatii severe.

Tratament

Tratamentul poliartritei reumatoide poate fi pe bază de antiinflamatori, corticosteroizi, imunosupresoare sau alte medicamente care încetinesc agravarea bolii. Pe lângă acest tratament medicamentos, se recomandă și repausul care ameliorează durerea, evitarea efortului și presiunea aplicată articulațiilor afectate, precum și adoptarea unei diete sănătoase.

Kinetoterapia intra in actiune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, in cadrul planului terapeutic general, fara a exclude alte terapii, iar scopul programelor kinetoterapeutice este ca prin aplicarea lor pacientii sa se reintegreze in viata socio-profesionala de la care au fost oarecum privati. Actualmente, tratamentele disponibile sunt capabile sa aduca o scadere a durerilor survenite ca si manifestare a bolii, scaderea intr-un anumit grad a inflamatiei cat si imbunatatirea circulatiei periferice.

Obiectivele kinetoterapiei

  • Prevenirea si combaterea durerii si a inflamatiei;
  • Realiniamentul segmentelor si corectarea axelor articulare;
  • Mentinerea sau cresterea mobilitatii articulare;
  • Mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare;
  • Tratamentul individualizat si permanet adaptat bolii;

Tratamentul prin masaj are de asemeni un rol deosebit in tratamentul bolnavului cu poliartrita reumatoida, efectele benefice ale acestuia fiind resimtite la nivelul tegumentelor, al circulatiei periferice de retur si asupra starii psihice ale bolnavului inducandu-i o stare de bine si comfort emotional.

Terapia ocupationala joaca un rol foarte important in rutina recuperarii, aceasta urmarind refacerea mobilitatii articulare sub toate componentele ei: amplitudinea articulara, forta si rezistenta musculara si abilitatea miscarilor in scopul castigarii unei maxime independente la domiciliu cat si la locul de munca.

Intreg tratamentul kinetoterapeutic trebuie asistat si indrumat de catre un specialist, kinetoterapeut sau terapeut ocupational.