Displazia de sold

Displazia de sold o afectiune congenitala caracterizata prin pozitia anormala a capului femural in articulatia soldului (se misca anormal sau poate chiar sa iasa din articulatie – luxatia soldului). In displazia de sold, cavitatea in care se fixeaza capul femural este prea superficiala sau mai putin adancita, iar acest lucru permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara cavitatii.

Cauze

Cauzele exacte pentru aparitia displaziei nu sunt cunoscute pe deplin. Cauza ar putea fi pozitia pe care o adopta bebelusul in burtica mamei, fapt care mareste presiunea exercitata asupra ligamentelor, soldurilor si oaselor sale. Odata cu trecerea timpului, displazia netratata sau tratata incorect se poate transforma in luxatie de sold.

Simptome

Displazia de sold la sugari poate fi recunoscuta dupa urmatoarele aspecte: limitarea abductiei coapselor; in mod normal, coapsele se pot departa pana la planul pe care sta copilul, dar in displazia de sold, coapsele se pot departa doar sub un unghi de 90 de grade,  miscarea de rotatie a coapsei este exagerata.

Existenta mai multor pliuri tegumentare decat normal la nivelul coapsei pe partea interna si subfesier, care se inregistreaza doar la 10% dintre cazuri, dar nu este un semnal specific al acestei afectiuni.

Atunci cand copilul incepe sa mearga, in displazia de sold exista anumite semne evidente, precum: scurtarea membrului inferior luxat, devierea fantei vulvare spre piciorul luxat (la fetite), sprijinul pe piciorul bolnav se face inclinand toracele de aceeasi parte in vreme ce bazinul se inclina in jos spre partea opusa.  In luxatiile bilaterale mersul este leganat, iar atunci cand copilul sta in picioare, apare o curbura a coloanei la nivel  lombar accentuate, cu spatiu mare intre fetele interne ale coapselor.

Tratament

Prognosticul pentru displazia de sold depinde de precocitatea diagnosticului si tratamentului. Displazia de sold diagnosticata si tratata inainte de mers are un prognostic bun si foarte bun (in primele 6 luni de viata, sansele de succes se ridica la 95%). In cazul copiilor care au inceput sa mearga, prognosticul este variabil, fiind legat de varsta la care se incepe tratamentul, tipul acestuia, de complicatiile care pot sa apara.

Tratamentul este ortopedic (prin imobilizarea in ham sau aparate gipsate succesive de cate 30 zile, cu schimbarea progresiva a pozitiei coapselor) sau chirurgical. La varsta mica, tratamentul poate fi nechirurgical si consta in utilizarea de atele sau hamuri (cel mai folosit fiind hamul Pavlik).

Tratamentul kinetoterapeutic consta in exercitii de refacere a stabilitatii, abilitatii si miscarii controlate; exercitii active, izometrice; exercitii de relaxare a muschiilor cvadricepsi si adductori; exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare; basculari ale bazinului; stretching.

Electroterapia este renumita pentru efectele sale de reducere a durerii, a inflamatiei, de imbunatatire a circulatiei sanguine si mai ales de stimulare a musculaturii slabite.

Masajul terapeutic actioneaza local asupra durerilor de tip nevralgic, musculare si articulare, efecte favorabile asupra starii generale de imbunatatire a somnului, indepartare a oboselii musculare. Toate aceste terapii se strang sub numele de terapie combinata renumita pentru efectele sale benefice.

/de
,

Cifoza

Cifoza dorsala

Cifoza reprezinta o deformare antero-posterioara a coloanei vertebrale toracale. Termenul de “cifoza” se refera in general la o o curbură spre anterior, exagerata si patologica.

Aceasta deformatie poarta si numele de cocoasa. Coloana persoanelor care sufera de cifoza poate arata normal sau poate prezenta o umflatura.

Cifoza este de mai multe tipuri:

  • cifoza posturala;
  • cifoza Scheuermann;
  • cifoza congenitala.

Simptomele cifozei pot include:

  • durerea de spate;
  • postura aplecata inainte sau prezenta cocoasei;
  • rigiditate musculară şi senzaţie de tensiune, de contractură a musculaturii spatelui;
  • coborârea şi aducerea în faţă a umerilor şi a capului;
  • scăderea mobilităţii trunchiului;
  • ingreunarea respiraţiei (în cifoza severă);
  • scăderea sensibilităţii tactile;
  • senzaţie de oboseală şi slăbiciune fizică.

Cauze

Afectiunile care pot detemina deformarea coloanei vertebrale sunt:

  • artrita degenerative a coloanei vertebrale;
  • osteoporoza;
  • spondilita anchilopoetica;
  • tuberculozaosoasa si alte infectii ale coloanei vertebrale;
  • formaţiuni tumorale primare sau metastaze osoase;
  • afectiuni care pot determina paralizia, cum sunt encefalopatia infantila sau poliomielita care determina o rigidizare a oaselor coloanei;
  • distrofii musculare;
  • tulburări ale metabolismului.

Prevenirea cifozei

Cifoza poate uşor evitata de catre persoanele care nu sufera de alte afectiuni musculo-scheletale prin prevenirea acestor vicii de pozitie, daca practica activitati fizice variate si printr-o alimentatie bogata in vitamine si minerale. Evitarea/corectarea supraponderalitatii si subponderalitatii sunt importante. Este important sa se tina cont de toate acestea inca de la varste fragede.

Tratament

Tratamentul cifozelor este unul complex si depinde de varsta pacientului si de gradul de deformare.

Tratamentul in cifoze, urmareste atingerea urmatoarele obiective:

  • corectarea pozitiei vicioase;
  • realiniamentul coloanei vertebrale;
  • recastigarea mobilitatii vertebrale;
  • tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale si a pectoralilor punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei;
  • combaterea contracturilor, in cazul in care acestea sunt prezente;
  • reducerea durerii (după caz);
  • prevenirea reaparitiei cifozei.

Programul de tratament consta in kinetoterapie ce presupune exercitii fizice de corectare si mentinere a posturii; exercitii de stretching; exercitii respiratorii; mobilizari ale coloanei vertebrale.

Kinetoterapia se asociaza cu masajul terapeutic care are efect relaxant si decontracturant, reduce durerea. Cu laserterapia si electroterapia care sunt bine cunoascute pentru efectele lor sedative, vasculotrofice, antiinflamatoare, antalgice. Toate aceste terapii impreuna formeaza terapia combinata care ajuta la cresterea randamentului recuperarii si obtinerea unor efecte benefice si de durata.

Tratamentul ortopediceste indicat pentru cifozele mai avansate, între 40-80 de grade, si presupune aplicarea de corsete sau aparate gipsate.

Folosirea corsetului la copii şi adolescenţi sub 16 ani este foarte des folosită pentru eficienta crescuta de oprire a agravarii cifozei si in corectarea sa, in ciuda incomoditatii pe care o resimte pacientul. Trebuie purtat 24 ore din 24 timp de un an, dupa care se intrerupe purtarea sa si se evalueaza rezultatul. La pacientul adult corsetul nu are eficienta intrucat scheletul si-a incheiat dezvoltarea.

Cand această abordare terapeutica nu are eficienta se indica tratamentul chirurgical.

Intervenţia chirurgicala este necesara in cifozele severe, de peste 80 de grade. Presupune anestezierea totala a pacientului si producerea unei incizii prin care se va efectua procedura. Corectarea chirurgicala a cifozei implica tehnici precum artrodezarea – fuziunea chirurgicala a vertebrelor afectate si repozitionarea; vertebroplastia – reconsolidarea vertebrelor afectate, folosirea de grefe osoase si introducere unor instrumente de osteosinteza ce ajuta la consolidarea in timp a pozitiei corectate chirurgical – tije, suruburi, sarme pentru uz chirurgical.

/de

Platfusul

Platfusul (piciorul plat) este cea mai frecventa forma a tulburarilor de statica ale piciorului. Platfusul este o malformatie congenitala a piciorului care se mai numeste si “picior plat”, deoarece talpa este prea putin arcuita. Aceasta afectiune se regaseste la toti bebelusii, se nasc cu ea.

Platfusul este o afeciune frecventa in randul copiilor si nu numai. Pana la varsta de 2 ani, piciorul plat este considerat fiziologic (normal), nu se discuta despre platfus. Piciorul plat este o deficienţă care afectează atât musculatura cat si articulaţiile si oasele piciorului.

Cauze

Piciorul plat poate aparea datorita:

– unei insuficiente musculoligamentare (laxitate ligamentara) dar si ;

– in cadrul rahitismului,

– tulburarilor de crestere,

– pubertatii,

– obezitatii,

– sedentarismului,

– piciorului controlateral amputat.

De asemenea, mai apare si ca o complicatie in cazul afectarii soldului sau genunchiului din diferite cauze.

Complicaţii date de piciorul plat:

Daca nu se acorda o atentie deosebita acestei afectiuni, mersul si aspectul fizic ale copilului vor avea de suferit.

Urmările platfusului pot lua forme diferite, precum: genu valgum, bascularea bazinului spre posterior, coxartroza, gonartroza, discopatie cervicodorsolombară, scolioza, cifoza sau lordoza.

Pe langă aceste afecţiuni se mai pot întâlni tulburări de ordin respirator sau chiar cardiovascular (foarte rar) datorită unor dezechilibre grave de statică vertebrală.

Tratament

Piciorul plat se poate rezolva prin kinetoterapie. În cazul în care pacientul a fost diagnosticat cu această boală se recomandă imediat începerea procedurilor de kinetoterapie.

Recuperarea prin kinetoterapie presupune multă muncă și răbdare. Sedintele de kinetoterapie se vor efectua intr-un cabinet,asistate de catre kinetoterapeut. Exercitiile trebuiesc continuate și acasă, având sfatul specialiștilor.

Intervenția chirurgicală, este indicată doar în cazuri grave și doar după vârsta de 10 anișori.

Obiectivele tratamentului de recuperare piciorul plat

Kinetoterapia urmăreşte:

– tonifierea musculaturii piciorului,

– remobilizarea articulaţiilor,

– reducerea durerii prin relaxare la nivel local,

– promovarea controlului motor pe fiecare etapă: mobilitate, stabilitate, mobilitate controlata, abilitate;

– combatarea atitudinilor defectuase

– reeducarea mersului patologic.

Dacă platfusul este parte a altei afecţiuni, atunci trebuie tratată şi boala de baza pentru a avea rezultate.

/de

Torticolisul congenital

Torticolisul congenital este o scurtare a muschiului sternocleidomastoidian .

Simptomatologie

Copilul care are aceasta afectiune are capul inclinat pe partea afectata (a muschiului scurtat) si rasucit spre partea opusa. Se va abserva o preferinta a copilului de a dormi sau a privi mai mult catre o parte.

Cauze

Cel mai des copiii dezvolta torticolis intrauterin din cauza pozitiei ” inghesuite”, mai ales daca coboara devreme cu capul in bazinul mamei si raman „blocati” acolo mult timp.

Mai poate aparea si in timpul unei nasteri fortate sau cand se folosesc vid extractorul sau forcepsul deoarece se face o intindere a muschiului si se creeaza o contractura sau o lezare a muschiului creandu-se o zona cicatriciala care poate „strange” muschiul.

Torticolisul mai poate aparea si dupa nastere daca parintii obisnuiesc sa tina copilul mai mult pe un umar, pe o mana, mama sa il tina mai mult la un san sau sa il culce mai mult pe o parte decat pe cealalta.

Tratament

Torticolisul congenital se tratateaza cu ajutorul unor exercitii blande care intind muschiul scurtat.

Aceste exercitii sunt realizate de catre Kinteoterapeut si de catre parinti la domiciliu.

Daca in 2-3 luni torticolisul nu se amelioreaza se recomanda un consult ortopedic amanuntit deoarece acesta poate avea alte cauze.

Recuperarea torticolisului congenital este cu atat mai rapida si mai putin dureroasa cu cat exercitiile se incep mai repede.

/de
,

Poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoida

Reprezinta o boala inflamatorie cronica sistemica cu etiologie necunoscuta, caracterizata mai ales prin afectarea articulatiilor care de obicei evolueaza continuu spre degradare, avand ca rezultat instalarea inflamatiilor, a incapacitatilor si in majoritatea cazurilor a handicapurilor.

Tendinta spre evolutie si agravare justifica aplicarea conceptului de profilaxie secundara, iar cea inflamatorie pe cel de recuperare. Din acest motiv, metodologia celor doua tipuri de asistenta se intriga.

De asemenea nu trebuie uitat faptul ca poliartrita reumatoida nu este o boala doar a articulatiilor, mai poate afecta treptat si alte organe ( rinichi, plamani, cord si ochi).

In stadiul avansat, articulatiile se tumefiaza, se deformeaza si anchilozeaza, ceea ce duce la incapacitate functionala, stari de epuizare si atrofierea muschilor din jurul articulatiilor.

Cauza aparitiei poliartritei reumatoide nu se cunoaste, insa boala este considerata a fi autoimuna.

Se stie ca factorii de mediu pot juca un rol important in declansarea acestei boli. Sistemul imunitar ataca tesuturile articulare moi si pe cele conjuctive din componenta altor structuri ale corpului, cum ar fi vasele sanguine si plamanii.

In final, apar in articulatiile afectate deformari, instabilitati si fibroza, dar se si produc eroziuni ale cartilajelor, oaselor si ligamentelor articulare. Viteza de distrugere a articulatiilor variaza de la persoana la persoana, tabloul clinic fiind influentat de numerosi factori printre care si predispozitia genetica.

Simptome

Varsta medie de aparitie a acestei boli este de 35-50 de ani, pentru 80% dintre pacienti, poliartrita poate aparea de fapt la orice varsta, inclusiv in copilarie, referindu-ne la poliartrita reumatoida juvenila, cu o frecventa de doua ori mai mare la fete, decat la baieti.

Cele mai frecvente simptome de debut sunt urmatoarele:

  • debutul este de obicei lent, insidios, dar poate fi si brusc, cu inflamatia simultana a mai multor articulatii;
  • durerea in articulatiile inflamate este principalul simptom clinic;
  • limitarea mobilitatii unei articulatii (redoare) pentru cel putin o ora, in cursul diminetii;
  • dureri musculare;
  • tumefierea articulatiilor, unde se pot produce compesiale nervilor, ducand la aparitia anesteziei;
  • scadere in greutate;
  • oboseala, stare de disconfort.

Aceste simptome apar treptat, in decursul mai multor luni si nu trebuie ignorate. Poliartrita reumatoida este o boala invalidanta, cu evolutie cronica si complicatii severe.

Tratament

Tratamentul poliartritei reumatoide poate fi pe bază de antiinflamatori, corticosteroizi, imunosupresoare sau alte medicamente care încetinesc agravarea bolii. Pe lângă acest tratament medicamentos, se recomandă și repausul care ameliorează durerea, evitarea efortului și presiunea aplicată articulațiilor afectate, precum și adoptarea unei diete sănătoase.

Kinetoterapia intra in actiune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, in cadrul planului terapeutic general, fara a exclude alte terapii, iar scopul programelor kinetoterapeutice este ca prin aplicarea lor pacientii sa se reintegreze in viata socio-profesionala de la care au fost oarecum privati. Actualmente, tratamentele disponibile sunt capabile sa aduca o scadere a durerilor survenite ca si manifestare a bolii, scaderea intr-un anumit grad a inflamatiei cat si imbunatatirea circulatiei periferice.

Obiectivele kinetoterapiei

  • Prevenirea si combaterea durerii si a inflamatiei;
  • Realiniamentul segmentelor si corectarea axelor articulare;
  • Mentinerea sau cresterea mobilitatii articulare;
  • Mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare;
  • Tratamentul individualizat si permanet adaptat bolii;

Tratamentul prin masaj are de asemeni un rol deosebit in tratamentul bolnavului cu poliartrita reumatoida, efectele benefice ale acestuia fiind resimtite la nivelul tegumentelor, al circulatiei periferice de retur si asupra starii psihice ale bolnavului inducandu-i o stare de bine si comfort emotional.

Terapia ocupationala joaca un rol foarte important in rutina recuperarii, aceasta urmarind refacerea mobilitatii articulare sub toate componentele ei: amplitudinea articulara, forta si rezistenta musculara si abilitatea miscarilor in scopul castigarii unei maxime independente la domiciliu cat si la locul de munca.

Intreg tratamentul kinetoterapeutic trebuie asistat si indrumat de catre un specialist, kinetoterapeut sau terapeut ocupational.

/de
,

Talus valgus

Talus valgus

Talus valgus este o pozitie vicioasa a piciorului caracterizata printr-o flexie dorsala exagerata a piciorului care poate atinge fata antero-laterala a tibiei.

Cauze
Talus valgus poate avea mai multe cauze. Cel mai frecvent este cauzat de pozitia intrauterina (pozitie inghesuita, sarcini gemelare, pozitie pelvina, fat cu greutate mare), dar poate avea si cauze genetice.
In unele cazuri aceasta afectiune se poate asocia cu displazie de sold, de aceea se recomanda ecografie de sold intre 1-3 luni. Aceasta pozitie vicioasa a piciorului se poate asocia si cu picior plat.

Tratament

  • in cazurile usoare, talus valgus se poate corecta de la sine in primii 4 ani de viata pana la definitivarea calcaturii.
  •  in cazurile grave este necesara ortezare, gipsare sau chiar tratament chirurgical.
  • in cazul acestei afectiuni, kinetoterapia este indicata pentru o recuperare sigura si mai rapida. Tratamentul de recuperare consta in miscari pasive ale piciorului si masaj in zona scobiturii plantare si pe fata interna a gambei pentru stimularea musculaturii responsabile de mentinerea unui arc plantar medial si lateral normal. Aceste exercitii de stimulare sunt facute atat de catre kinetoterapeut cat si de mama la domiciliu.
  • in unele cazuri, la varsta mersului, pe langa tratamentul de recuperare copiii trebuie sa poarte ghete cu sustinator plantar si caramb inalt.
  • diagnosticarea precoce a tal-valg-ului si inceperea cat mai rapida a kinetoterapiei sunt foarte importante in recuperarea acestei afectiuni.
/de
, , ,

Entorse

Entorse

Entorsa este o întindere, o răsucire sau o îndoire forțată a ligamentelor, fară ca oasele să părăsească articulația. Cea mai întalnita entorsă este cea a gleznei, majoritatea sportivilor suferind acest tip de afecțiune in practică. Apare la orice varsta in caz de accidente (calcat stramb, cazaturi, alunecari pe gheata, etc)

Simptome

Entorsele apar cel mai frecvent la nivelul gleznei şi al genunchilor şi includ simptome precum:

  • Umflarea rapidă, uneori însoţită de modificarea culorii pielii;
  • Alterarea funcţiei unei articulaţii sau o senzaţie de instabilitate;
  • Durere şi sensibilitate în zona afectată;
  • Un sunet ca o pocnitură;
  • Dificultate în utilizarea articulaţiei.

Tipuri de entorse

În funcție de afectarea ligamentelor

  • Entorsele de gradul I: o întindere la nivelul ligamentului;
  • Entorsele de gradul II: o rupere incompletă a ligamentului;
  • Entorsele de gradul III: ligamentul este complet rupt

Tratament

  • Repaus – evitaţi activităţile care produc durere sau umflare;
  • Imobilizarea articulției fie cu fașă elastică, fie cu atelă gipsată sau benzi kinesiologice în funcție de gravitatea acesteia;
  • Aplicaţii cu gheaţă pe zona afectată pentru a scădea durerea, umflătura sau spasmul muscular;
  • Administrarea de antinflamatoare;
  • Kinetoterapie;
  • Fizioterapie.

Sfaturi pentru prevenirea entorselor

  • Încălzirea mușchilor si ligamentelor înaintea activităților fizice;
  • Tonifierea musculaturii adiacente;
  • Folosirea accesoriilor ce susțin articulațiile (gleznieră, cotieră, genunchieră, fasa elastică);
  • Exercitiile de streeching, folosite pentru creștereea mobilități și rezistentei.
  • Evitați creșterea în greutate, sedentarismul, purtatul de greutăți.
/de

Metatarsus varus/metatarsus adductus

Metatarsus varus/metatarsus adductus

Metatarsus varus/adductus este o deformare a piciorului, avand urmatoarele caracteristici: antepiciorul este orientat spre interior, bolta plantara este ridicata,  halucele (degetul mare) este usor orientat spre interior, poate prezenta o cuta intre antepicior si retropicior.

Este cauzat de cele mai multe ori de pozitia intrauterina, dar poate fi dobandit si dupa nastere din cauza pozitionarii vicioase a bebelususlui ( atentie mai ales la pozitionarea pe burta) dar nu in ultimul rand, poate avea cauza genetica.

Metatarususul poate fi flexibil (adductus) care se poate corecta spontan sau cu recuperare medicala si rigid  (varus) care necesita recuperare medicala si in unele cazuri chiar tratament chirurgical.

Tratamentul de recuperare consta in manipulari pasive, streching, stimulare senzitiva a muschiului, benzi neuromusculare.

Aceasta afectiune a piciorului este des  intalinita la nou nascuti motiv pentru care este nevoie de o atentie sporita a medicilor si parintilor asupra semnelor caracteristice pentru o diagnosticare cat mai rapida.

Indiferent de gradul de afectare , instituirea cat mai rapida a tratamentului de recuperare ofera cele mai bune rezultate.

/de
, , ,

Dureri de spate: simptome, cauze si tratament

Dureri de spate: simptome, cauze si tratament

Durerea de spate este apariția oricărui fel de durere sau disconfort în toate zonele cloanei vertebrale, acestea fiind împarțite în dureri cervicale, toracale, lombare sau dureri în zona sacrală. Durerea în zona lombara este cea mai întâlnită boală din zilele noastre, deoarece sustine cea mai mare parte a greutatii din partea superioara a corpului. Durerile de spate sunt printre cele mai comune motive pentru care oamenii merg la medic si una dintre cauzele principale ale dizabilitatii la nivel mondial. 

Simptomele

  • Inflamatie (umflare) pe spate;
  • Durere in picioare;
  • Durere care ajunge sub genunchi;
  • Un prejudiciu recent, lovitura sau traume la spate;
  • Amorteala in jurul anusului;
  • Amorteala in jurul feselor.

Cauze:

  • Pozitia incorecta la birou;
  • Ridicarea obiectelor grele;
  • Supraponderabilitatea;
  • Lipsa exercitiului;
  • Tocuri inalte.

Emotiile – Nu subestimati puterea sentimentelor de a aduce durere. Stresul poate duce la tensiune musculara in spate, iar depresia si anxietatea pot face durerea sa se inrautateasca

Durerile mai pot apare in urma unor traumatisme sau afectiuni

Afectiuni:

  • Spondiloza;
  • Cifoza;
  • Lordoza ;
  • Scolioza ;
  • Hernia de disc.

Cum prevenim si tratam durerile de spate

Prin miscare – kinetoterapia va poate ajuta sa depasiti un episod de dureri de spate. Scopul kinetoterapiei este de a restabili miscarea fara durere si de a va ajuta sa mentineti aceasta imbunatatire pe termen lung. Kinetoterapeutii nostri folosesc o serie de modalitati pentru a atinge aceste obiective. Acestea pot include lucruri cum ar fi tratamente de tip masaj, exercitiu terapeutic sau modalitati electrice. Recuperarea poate dura si poate fi legata de diferiti factori.

Acestia includ gravitatea problemei si, de asemenea, starea tesutului dumneavoastra inainte de vatamare

Dupa o perioada de inactivitate prelungita, faceti exercitii cu impact redus. Consultati un medic pentru o lista a exercitiilor adecvate cu impact redus, adecvate varstei, care vizeaza in mod specific consolidarea musculaturii spatelui inferior si a abdomenului.

Mentineti o alimentatie si o dieta adecvata pentru a reduce si a preveni cresterea in greutate excesiva, in special in jurul taliei, care solicita muschii spatelui. O dieta cu un aport zilnic suficient de calciu, fosfor si vitamina D ajuta la promovarea cresterii osoase.

Prevenirea durerilor de spate

  • O viata activa ;
  • Controlul greutatii;
  • Controlul posturii;
  • Alternarea activitatii sedentare cu exercitii;
  • Alegere saltelei potrivite;
  • Alegerea incaltamintei potrivite;
  • Invata sa ridici lucruri grele corect.
/de